Totul despre alunițe (nevi): tipuri, cauze, complicații

Alunițele, cunoscute și sub denumirea de nevi pigmentari, reprezintă excrescențe care se formează pe piele. Unele sunt înnăscute, în vreme ce altele apar ca urmare a expunerii la soare.

Deși cele mai multe alunițe se prezintă sub forma unor pete mici, maronii, ele pot avea diferite dimensiuni și culori: de la nuanța pielii la roz și roșu. Pe suprafața unor nevi, pot crește fire de păr.

Aproape toți oamenii au alunițe și, de obicei, acestea nu reprezintă un pericol pentru sănătate. Problemele apar când nevii își schimbă dimensiunea, forma sau culoarea. Așadar, cele mai multe alunițe sunt benigne, dar este totuși important ca, odată ce apar schimbări în structura lor, un medic dermatolog să le examineze.

Principala cauză pentru apariția alunițelor este expunerea la soare, care, de altfel, este și principalul factor pentru dezvoltarea anumitor tipuri de cancer de piele.

Ce sunt alunițele?

O aluniță este o mică pată colorată pe piele, care este alcătuită dintr-un grup de celule numite melanocite. Acestea sunt responsabile de producerea melaninei, pigmentul natural al pielii. În mod normal, melanocitele se dezvoltă individual pe suprafața pielii, însă, ocazional, aceste celule se formează într-un grup, ceea ce duce la apariția unei alunițe.

Alunițele pot apărea oriunde pe corp și pot fi ieșite în relief sau plate. De regulă, se formează în copilărie, însă, în unele cazuri, alunițele sunt prezente încă de la naștere.

Alunițele apar pe piele în urma expunerii la soare. Deși numărul de alunițe variază de la un individ la altul, persoanele cu pielea deschisă au, în general, mai mulți nevi, din cauza nivelului mai mic de melanină. Numărul mediu de alunițe pentru adulți este între 10 și 40.

Genetica poate juca un rol important în probabilitatea ca o persoană să dezvolte alunițe, la fel ca și expunerea la soare. Mulți oameni constată, de asemenea, că alunițele lor se schimbă ca răspuns la modificările hormonale. În timpul sarcinii, alunițele pot deveni mai întunecate, pubertatea poate provoca apariția mai multor nevi, iar între 40 și 50 de ani pot începe să se estompeze și să dispară. Toate aceste modificări ale alunițelor sunt normale.

De ce apar alunițele?

Alunițele sunt cauzate de o creștere anormală a celulelor pielii. Cu toate acestea, creșterea anormală nu înseamnă întotdeauna cancer.

Unii oameni se nasc cu alunițe, acestea fiind cunoscute sub numele de nevi congenitali. Însă, cele mai multe persoane dezvoltă alunițe în timpul copilăriei și la vârsta adultă. Expunerea la soare și alți factori care cauzează îmbătrânirea pielii pot duce la formarea unor nevi asociați vârstei.

Unele alunițe pot deveni canceroase, dar majoritatea sunt inofensive. Examinarea lor regulată este recomandată.

Tipuri de alunițe

Nu toate alunițele sunt la fel. Clasificarea lor se poate face în funcție de mai multe criterii: de la timpul de dezvoltare și localizarea lor pe suprafața pielii până la manifestările acestora.

Există două tipuri principale de alunițe:

• alunițe normale;
• alunițe atipice.

Alunițe normale

Aceste alunițe sunt cele mai comune. Majoritatea adulților au între 10 și 40 de alunițe normale. Ele apar, cel mai frecvent, în copilărie și pot continua să se dezvolte până la vârsta de 40 de ani. De obicei, culoarea acestor alunițe este maro, sunt plate, simetrice, circulare și uniform pigmentate. Dimensiunea lor nu depășește 5-6 mm.

Aceste excrescențe se găsesc, de obicei, pe zonele cele mai expuse la soare. Rar, se pot dezvolta pe scalp, sâni sau fese.

Alunițe atipice

Alunițele atipice sau nevii displazici sunt acelea care prezintă forme neregulate. De obicei, au margini neclare, culori variate, sunt mai mari decât majoritatea alunițelor normale și pot fi atât plate, cât și ieșite în relief. Aceste alunițe pot fi ereditare, iar o persoană poate avea peste o sută de astfel de alunițe. Majoritatea nevilor displazici sunt benigni, însă o persoană cu multe astfel de alunițe prezintă un risc crescut de cancer de piele. Melanomul se poate dezvolta într-o aluniță atipică. Autoexaminarea regulată este esențială, pentru a detecta modificări ale acestor tipuri de alunițe.

Alunițele atipice pot apărea oriunde pe corp, dar sunt mai frecvente pe trunchi. De asemenea, ele pot apărea pe scalp sau gât, dar se formează rar pe față.

În funcție de perioada de dezvoltare, alunițele pot fi împărțite în două categorii:

• alunițe congenitale;
• alunițe dobândite.

Alunițe congenitale

Alunițele congenitale, cunoscute și sub numele de nevi congenitali, sunt cele care apar la naștere sau în primul an de viață. Sunt cauzate de melanocitele din derm (stratul mijlociu al pielii), din epidermă (stratul exterior al pielii) sau din ambele straturi ale pielii. Aceste tipuri de alunițe pot varia în dimensiune și sunt, deseori, considerate semne de naștere. Nevii congenitali prezintă un risc mai mare de a se dezvolta în melanom mai târziu în viață și trebuie monitorizați începând din adolescență. Dacă un nev are un diametru mai mare de opt milimetri, riscul de a deveni o aluniță cancerigenă este mai mare.

Alunițe dobândite

Alunițele dobândite sunt cele care apar în perioada copilăriei și a maturității. Majoritatea acestor alunițe sunt benigne și nu prezintă niciun risc pentru sănătate, deși, în cazuri rare,  se pot transforma în alunițe canceroase. Alunițele dobândite sunt foarte frecvente și, de obicei, apar ca urmare a expunerii repetate la soare.

Alunițele pot fi împărțite și în funcție de locul în care acestea apar. Cele mai cunoscute tipuri de alunițe sunt:

• nevi melanocitari joncționali;
• nevi intradermici;
• nevi compuși.

Nevi melanocitari joncționali

Nevii melanocitari joncționali apar dintr-o acumulare de melanocite în locul de întâlnire între derm și epiderm. Aceste alunițe sunt, de obicei, ușor înălțate, cu margini regulate și pigmentație închisă, deși culorile pot varia: de la cafeniu la maro închis. Oamenii dobândesc aceste alunițe în perioada dintre copilărie și vârsta adultă timpurie, deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, melanocitele migrează în straturile mai profunde ale pielii.

Nevi intradermici

Nevii intradermici sunt de culoarea pielii și nu prea ies în evidență. Pigmentarea lor nu este la fel de închisă ca la nevii melanocitari joncționali, deoarece sunt localizați în derm sau în stratul mijlociu al pielii. Aceste alunițe se dezvoltă, de obicei, la sfârșitul copilăriei sau pe tot parcursul vârstei adulte și sunt benigne.

Nevi compuși

Nevii compuși prezintă o regiune intraepidermică şi una intradermică. Aceste alunițe prezintă o zonă centrală ridicată, cu zone plate în jurul marginilor. De obicei, au margini distincte și chiar pigmentare.

Alunițe: simptome

Alunița tipică este o mică pată maro. Însă, există câteva aspecte, printre care culoarea, forma și dimensiunea, prin care pot fi identificați nevii.

• Culoarea și textura. Alunițele pot fi maro, negre, albastre, roșii sau roz. Ele pot fi netede, ridate, plate sau ieșite în relief. Pe unele dintre ele pot crește fire de păr.
• Forma. Majoritatea alunițelor sunt ovale sau rotunde.
• Mărimea. Alunițele au, de obicei, un diametru de aproximativ 5-6 milimetri. Cele congenitale pot fi mai mari, acoperind o parte a feței, a trunchiului sau a unui membru.

Alunițele se pot dezvolta oriunde pe corp, inclusiv pe scalp, axile, sub unghii și între degetele de la mâini și de la picioare. Alunițele își pot schimba forma, culoarea și dimensiunea, se pot estompa și chiar dispărea în timp. Din cauza modificărilor hormonale din adolescență și din timpul sarcinii, alunițele pot deveni mai întunecate și mai mari.

Majoritatea alunițelor sunt inofensive. Cu toate acestea, unele tipuri se pot transforma în cancer de piele. Supraexpunerea la soare, în special în copilărie, poate crește numărul de nevi, iar persoanele cu multe alunițe normale pot avea un risc mai mare de a dezvolta melanom.

Alunițele neregulate (nevi displazici sau atipici) reprezintă un semn că o persoană are un risc crescut de a dezvolta melanom, iar probabilitatea crește odată cu numărul de alunițe pe care le are o persoană.

Alunițe neobișnuite care pot indica melanomul

O aluniță poate fi un semn de cancer de piele, daca are margini neregulate sau o forma asimetrică ori dacă își schimbă culoarea, forma, mărimea sau înălțimea. Există câteva aspecte, reunite într-un test numit ABCDE, care pot indica melanomul.

A – forma asimetrică (o jumătate a aluniței este diferită de cealaltă jumătate);

B – alunițele au margini neregulate, zimțate sau distorsionate;

C – alunițele și-au schimbat culoarea, au multe nuanțe sau pigmentarea nu este uniformă;

D – alunițele au diametru mai mare de șase milimetri;

E – alunițele își schimbă dimensiunea, forma, culoarea sau înălțimea.

Evoluția unor alunițe poate cauza simptome diverse, printre care și mâncărimea sau sângerarea zonei respective.

Alunițele canceroase sau maligne variază foarte mult ca aspect. Unele pot avea toate modificările menționate, în vreme ce altele au doar una sau două caracteristici neobișnuite.

Alunițe: metode de prevenție

Sunt câteva măsuri care pot contribui la limitarea dezvoltării alunițelor și a principalei complicații a acestora: melanomul.

Examinarea regulată

Examinarea în mod regulat a pielii pentru a verifica dacă au avut loc modificări care pot semnala apariția melanomului este recomandată. O autoexaminare a pielii ar trebui realizată o dată pe lună. Nu trebuie excluse zonele care nu sunt neapărat expuse la soare, printre acestea numărându-se tălpile, palmele, zona de sub unghii, spațiile dintre degete, axila, pieptul, precum și zona genitală.

Protejarea pielii

Radiațiile ultraviolete reprezintă unul din principalii factori de apariție a cancerului de piele. Expunerea prelungită la soare este asociată cu un risc crescut de a dezvolta melanom. Copiii care nu își protejează pielea de radiațiile solare au tendința de a dezvolta mai multe alunițe.

Drept urmare, evitarea expunerii la soare în orele de vârf este o măsură eficientă pentru a preveni apariția alunițelor și pentru a diminua riscul ca unii nevi să se transforme în melanom. În intervalul orar 10.00 – 16.00, razele ultraviolete sunt foarte puternice, prin urmare activitățile în aer liber ar trebui reprogramate pentru alte momente ale zilei.

Totodată, folosirea produselor cosmetice cu factor de protecție solară este o altă măsură utilă pentru a feri pielea de razele ultraviolete. Medicii dermatologi recomandă folosirea protecției solare pe tot parcursul anului. Produsele cu SPF cel puțin 30 ar trebui aplicate cu 30 de minute înainte de a ieși din casă și reaplicate la fiecare două ore sau mai des, în cazul în care înotăm sau desfășurăm activități fizice intense.

Sunlight Cremă hidratantă pentru față SPF50+ este un produs Ivatherm ce oferă protecție solară 360°pentru pielea sensibilă uscată și deshidratată. Datorită filtrelor solare, a extractului din fructul de Physalis și a altor ingrediente naturale, acest produs protejează celulele pielii de efectele mutagene ale radiațiilor ultraviolete și previne îmbătrânirea prematură a pielii.

Alte mijloace de protecție a pielii împotriva razelor ultraviolete sunt ochelarii de soare, pălăriile cu boruri largi, bluzele cu mâneci lungi și alte obiecte vestimentare care pot contribui la evitarea arsurilor solare, printre acestea numărându-se și îmbrăcămintea confecționată din țesături speciale care blochează radiațiile UV.

Nu în ultimul rând, este bine să fie evitate sursele de bronzare artificială, care pot contribui la creșterea riscului de a dezvolta cancer de piele.

Diagnosticul și tratamentul alunițelor

Medicul dermatolog este cel care poate face o analiză corectă a alunițelor și, în timpul examinării, dacă există suspiciunea că un nev poate fi canceros, este recomandată înlăturarea lui. De regulă, un examen dermatologic pentru verificarea alunițelor ar trebui realizat la finalul verii, după ce pielea a fost expusă radiațiilor solare.

Cea mai eficientă metodă este dermatoscopia, o metodă neinvazivă prin care sunt examinate alunițele. Cu ajutorul unui dermatoscop, medicul poate vizualiza o imagine mărită a nevilor, inclusiv a celor din straturile profunde ale pielii.

Majoritatea alunitelor nu au nevoie de tratament. În cazul în care o aluniță este lezată, zona afectată trebuie păstrată curată și, în situația în care nu se vindecă rapid de la sine, este necesar un consult medical.

Totodată, alunițele inestetice, care deranjează sau care suferă modificări și sunt astfel predispuse riscului de a se transforma în melanom pot fi îndepărtate chirurgical. De cele mai multe ori, procedura de îndepărtare a unui nev nu lasă cicatrici permanente. În cazul persoanelor cu ten închis la culoare, riscul unor efecte secundare este mai mare. În urma intervenției chirurgicale pot apărea modificări pigmentare la locul inciziei.

Alunițe: complicații

Melanomul este principala complicație a alunițelor. Unii oameni prezintă un risc mai mare ca alunițele lor să devină canceroase și să se transforme în melanom.

Printre factorii de risc pentru melanom, asociați alunițelor, se numără:

• Nevii congenitali. Persoanele care se nasc cu alunițe de mari dimensiuni sunt mai predispuse să sufere de melanom. În cazul unui copil, o alunită mare înseamnă să aibă un diametru de peste cinci centimetri.
• Nevii neobișnuiți. Alunițele care sunt mari și au o formă atipică (nevi displazici) sunt, de multe ori, ereditare.
• Un număr mare de nevi. Peste 50 de alunițe reprezintă un risc crescut de melanom și cancer de sân.
• Istoric personal sau familial de melanom. Persoanele diagnosticate anterior cu melanom sunt mai predispuse să aibă din nou o aluniță cancerigenă. De asemenea, unele tipuri de nevi atipici sunt responsabili de o formă genetică de melanom.

În concluzie, alunițele sunt excrescențe la nivelul pielii, care, în majoritatea cazurilor, sunt inofensive. Expunerea la radiațiile ultraviolete contribuie la formarea unor nevi, pe parcursul vieții, mai ales în perioada copilăriei și adolescenței. Este normal ca un nou-născut să aibă alunițe pe corp și ca ele să se estompeze sau să dispară, odată cu înaintarea în vârstă. Melanomul, cea mai gravă formă de cancer de piele, se poate dezvolta într-o aluniță.